Wooden angel

O vad mai rece pe zi ce trece, o vad distanta, o simt ca umbra, ma doare ironia ei, ma doare indiferenta ce mi-o acorda; ai murit ? am murit? n-a mai ramas nimic decat sticla de cola aruncata o data cu inima mea. Vreau sa dau timpul inapoi, vreau vara lui 2008 si noptile de vama, parfumul tau sub clar de luna, ochii mei intersectati cu ai tai si axa inimilor intr-o limita neinfinita.
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi, mi-e dor si sunt neputincios, sunt aici si vad cum totul din jur arde, arde si eu sunt legat de scaunul asta, arde si tu mi-ai incuiat usa cu lacatul, arde pentru ca ai aruncat ulei peste casa pe care ne-am construit-o atat de greu, arde pentru ca mi-ai fumat ultima tigara, arde pentru ca mi-ai luat bricheta, arde pentru ca m-ai aruncat in cenusa visului comun.
Unde ti-e sufletul? Chiar n-ai sentimente? Raspunde-mi chip cioplit!

Jalnic

Ma simt mic, pentru prima data in viata. Vreau sa ma invelesc cu tine aici in acest oras pustiu, ma uit in jur sa te am .. si nu esti. Inchid ochiul sufletului si ma cufund in mine. Am un viitor ce suna la usa insistent, am un gol in inima pe care-l umpli tu.
Umple-ma cu fericirea ce imi reda puterea de a merge inainte.
Ma inchid in mine si-ti caut chipul in neant, ma inchid in mine si iti vad chipul superb pe noptiera intr-o poza uitata de timp, uitata de noi.
Am crezut ca pot sa fug, am crezut ca pot sa scap, am crezut ca un alt oras ma va schimba, dar sunt la fel si mai rau.
De ce nu m-ai oprit?
Deschide-mi tu usa si lasa-ma te cuprind cat mai am forta.