let'sbreakup

Despartirile dor mereu; ma doare sa-ti privesc poza de pe telefon, de pe desktop, de pe noptiera, din album si din mintea mea.
As putea chiar sa spun ca ramai ceva special chiar si acum cand totul s-a faramat si s-a imprastiat.
O relatie adancita in umarul meu stang cu o tigara, o relatie adancita in mana ta dreapta tot cu o tigara. Ce face bautura asta din oameni,nu?
Sa te injur? Nu.
Sa te blestem? Nu.
Sa te barfesc? Nu.
Sa tin in continuare la tine? Da.
Sa sper? Nu, dar asta nu include ca nu voi lupta mai departe.
Ma inchid in mine o perioada, inchid privirea ta in mintea mea si tac.
E asa liniste aici, e asa calm si placut. Ma refac treptat.
Si mi-e sete, mi-e sete sa-ti ating trupul, sa-ti sarut buzele si sa te tin strans de mana.
Sunt un romantic, pula mea.

Am blog, sunt cul.

Am blog pentru ca e la moda.
Nu sunt un artist asa ca nu o sa folosesc cuvinte/expresii sofisticate al caror inteles oricum nu-l stiu.
Sa scriu ceva, deci, pai. . .
Ma gandesc de cele mai multe ori cum e sa inchid ochii si sa ma las purtat de un vis. Traiesc si clipesc, respir si expir, iubesc si urasc, fara niciun sens. Sensul vietii? De cele mai multe ori am crezut ca inseamna perfectionare, sa fac azi ceva mai bun decat am facut ieri, dar, nu mai sunt de aceeasi parere. Vreau sa termin liceul, sa merg la faculate si apoi sa-mi caut un loc de munca. In final o sa ajung in parc cu nepotii, eu stand pe banca jucand sah si vorbind cu tovarasii mei despre the good old days, ajung acasa, scot o sticla de vin din pizvnita si ma asez la masa cu scumpa mea.
That's how I see life.